Motto: Aiurea şi Aievea, ( Anna Cozma, Corneliu Florea, editura Aletheia)Motto 2: „ Uşor cu pianul pe scări, băieţi” ( Marin Sorescu).
- se dedică editoruliui-
O „ preumblare” de „ singuri printre poeţi”, dinainte de 1990, şi apoi câţiva ani de conlucrare literară
îmi revine în minte de un timp. Metaforic zicînd, suişurile în spirală la ruinele Cetăţii Deva, apoi „ descântoteca” serală- amicală la fostul motel al partidului – cultura era total înregimentată activismului pecerist şi securităţii – mi-ai rămas în memorie şi revin, inversînd spirala...,
Acum, la anii mei 70, înţeleg sensul repetitiv, regresiunile şi retrospectivele „ iniţiatice” ale vieţuirii sub Noime, fie de aur, (vorba lui Valeriu Bârgău), fie de „ aramă dată pe faţă, spoială adică, a acestei RUMORI – viscerale – patologice vs elevat- sublimice,- a scriitorimii contemporane, dar, prin oglindire, şi a celei din veac, de aici, dar şi de aiurea. ...(N) Infomania, precipitată acum în interiorul vertiginos al
fenomenului literar post totalitar, este un simptom sau chiar sindrom al „ noii ordini” etajate pe toate palierele societăţii, la crucea dintre Tipare: galaxia Gutenberg –Galaxia Internet.
Genialul poet Ion Chichere, stins la Reşiţa în condiţii neclare, ( ca şi Cezar Ivănescu) găsise termenul de ABSURDISTAN pentru o ţară ce, remember, transcende sub zodia Constelaţiei Dragonului, a cărei verticală virtuală cade perpendicular pe santctualul proto- dacic de la Sargimzegetusa Reggia, nu departe de locul naşterii mele. Las conotaţia suspendată, din, cum zise Al Cistelecan superstiţie...
M-a ferit Pronia conştiinţa, şi iscălitura divină din Genom, de „ vocaţia zidirii”, de mistagogie, de delirul subcuantic pre care-l „ dezbat” exegeţii noştri, de la Cantemir, George Călinescu, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Em Cioran, Petru Culianu, Nichita Stănescu, Alexandru Lungu, Maestrul Gheorghe Grigurcu ş.a.m d. Am avut norocul întâlnirilor benefice, divers lămuritoare..cu critici şi editori ai mei, ca Mircea Ciobanu, Marin Preda, Ştefan Aug. Doinaş ( Ştefan Popa), Paul Aretzu... lista fiind mult mai lungă. Acum ştiu că reînţeleg, în cheie Hegeliană, toate animozităţile din calea mea, sub semnul legii a treia, a Hazardului: cauţi, explorezi cu un scop, undeva, şi descoperi altceva, eventual o ...comoară ascunsă”. m convieţuit între oameni şi cărţi, între sinele meu şi sinele lumii, cum dixit Cohello. Paradigmele se zbat- bat între ele, convergente ori divergergente, neh? „ Şcolile” , heraclitiene sau eleatice”, - sunt pe orbita „ magnetoglinzii” Psihicului. Nu rezistă prin timp nicio utopie, necum cea a Libertăţii Fiinţei în relgii, secte, arte ...” În ţara în formă de calcan/ în absurdistan/ cu drujba tăiau un pian/ eu tocmai scriam versul : cei născuţi din ecran/ vor fi îngropaţi în ecran”...( şi bineînţeles înjuram/ de parapiersică şi damigean” ( fragment dintr-un poem dăruit mie în anii 90).. Cât de profetic ! Îl recunoscură valoric, exegeţii de la Nicolae Manolescu, la Gheorghe Grigurcu ş.c.l.). Dar, despre trup...altădată, cum zice recent descoperita poetesă deveancă, Isabela Nicoară, „ descoperirea” lui Ladisalu Daradici...Dar există şi întâlniri fatidice, unele cu efecte colaterale tenebroase, cvasi- tragice: ditorii Ioan I. Iancu, Ioan Ţepelea, Ioan Vădan şi alţii: merită cinstit – pomenirea ! În definitiv, nu există decât dictatura Conştiinţei, dlor Liiceanu, Pleşu, via Al Piru, Dan Rotaru, Al Ştefănescu, Radu Ciobanu, „ lista” fiind mai prelungă decât a lui Chindelr, recte a onor- domniei sale Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieş, H. Roman Patapievici, M. Cărtărescu, evident în diversitatea abordărilor dlor.
Constat cu amărăciune ( Paulina Popa, Aura Amară, că „ scara din bibliotecă ( sugerînd Scara lui Jakab, editor Aura Christi et Andrei Potlog, Ideea Europeană, 2007) – o anume „ îmbârligare „ a paradigmelor
Maia ales cele operaţional- manageriale impuse de neo- sistemul reformist en vogue, că noua- generaţie-nouă a aspiranţilor ( nota bene) -spre zona licenţierilor academice, din ţară şi din afară, este terifiată de complexe – ale editorilor, consonant cu ale celor editaţi. Unele scrieri ale mele, în fond simple opinii,
Cum scrie Cornel Ungureanu, „ la umbra cărţilor în floare” – merg pe cărările întortocheate ale remanenţelor complexe de frustrare, devianţelor diverse, de care scriu de vreo două secole psihanaliştii.
Scriiind psihanalitic, am iscat uneori violente iritări, acuzaţii de „ denigrare”, etc, chiar din partea unor
apropiaţi colegi de generaţie din areal, sau de la Timişoara, Deva, Sibiu, Bucureşti, Iaşi ...ba chiar din Diaspore. Există un soi de simptom al „ şantajului” din memoriale, un soi de complex remanent al „ restauratorilor” istorici, le zic „ văruitori de morminte”. Se modifică datele, adevărurile deja vu ale vieţilor, se „ romanţează” mecanic – freudian, vieţile petrecute şi cărţile-martore .
Cui anume i se dau astfel de rapoarte ? Memoriei colecvive? Retorică vană!
Şcolile de la Sibiu, din Banat, din Cluj, din Iaşi, din Nord, din Sud, din vest, care-cum şi-au rec-cultivat
Discipolii, prozeliţii sau fanii, generaţiile se scucced sub influenţele- confluenţele fiecăruia.
Poate că utopicii, orniricii, transcedentaliştii, Agârbicenii, Arghezienii, Isarlîcurile, ...Barbilienii, Istratienii, Fănuşneaguiştii, Ulicienii, Sorescienii, Brebanenii, Predalienii, Vintil-horienii ( Caftangioglii), şi întreaga- ne cohortă au activat în temporarele „ etape de influenţă” ( direcţiuni de conştiinţă, Mircea Ciobanu, sinteziştii, Sălcudeanu, Lăncrănjan , Caraion, Tupan, etc – ce a regizat Dracu nici Dracu nu descurcă! ..Odinioară, la Lacul Floreasca (CCA) Artur Silvestri ( Tîrnacop, vezi Cezar Ivănescu – Stela Covaci, Timpul asasinilor) – îmi zise, faţă cu nişte discipoli „ surescitaţi” ( citat Marius Tupan) – că „ toţi suntem nişte chinuiţi”. Erau acolo şi Gelu Voichan Vociulescu, şi Mariana Brăescu, şi Paul Anghel,
şi „ luciferiştii”, N. Dan Fruntelată, Radu Cârneci, Mihai Ungheanu, la salonul acela de stranie amintire urmuzesc- ceremonios- Mateină şi Lichteriană... Şi era acolo duhul lui Nae Ionescu, dar şi al speraticilor post- bolşevici...Cristoiu, Nichita, Păunescu, Nora Iuga, Mălăncioiu, Ghişe, Brucan,Caravia şi liota nu erau. Erau pe alte „ paliere” piramidale- aplatizante,cum dixit Ion Pachia Tatomirescu... joritatea „ lupi bătrâni”, vs lupilor tineri, cum ne numise cândva N.D.F... Mda! Adică stigmatizaţi, cf dogmei, sugestionaţi- deocheaţi, cf. Medicinii! Ardem, desigur, ne ardem etapele, cum dixit exegeţii.
Ceea ce îi unea era de fapt ceea ce îi despărţea, duhul răfuielilor „ elitice”, „ mentorismul” neokulturnic,
sub Ochiul Dracului, Banul. Atotveghetorul îşi va continua „ lucrarea în orb”- în paradogma
Securismului reactivat, precum la Centru, aşa şi în teritoriu! Din acea groapă eugen-barbiană- cadimistică, au proliferat în estimp, buticăria de ong-uri, edituri, instituţii – artere colaterale. Procesul este post- cafkian, dar remember Orwel, Eugen Ionesco, Norman Manea şc.l. recum în zoon politikon, aşa şi în literatură! Suntem în resurecţia Dantescă, în Labirinth dar şi în peştera lui Platon ( Heidegger). Aşa funcţionăm! Erotici şi Thanatici, tatulici şi bubulici, agonici şi extazici... ot ce e de făcut, este să ne exprimăm, ci nu lamentăm , să nu fim cinici, nici sadomassochişti, nici sentenţioşi- grafomanic- avatarişti ( Iv. Martinovici...) – în tezismele patologice ale penitenciarelor de la Socola, Zam, Gătaia, Spitalul 9, şc.l, nici ale lazaretelor, leprozeriilor neo- sistemelor de după experimentul Piteşti, cum – oarecum scria Paul Goma... Elitele culturii nu fac bine când restaurează ALTFEL, vechile cutume obsession al chinului Istoric ! Revenind lapidar la ideea iniţială, se promovează exploziv, o literatură a frustrărilor din părinţi (
cărţi minore, telenovelice, fără substanţă, doar cu scopul de a se accede la licenţe în ţară sau occident...
Criteriile valorii intrisecţi sunt sacrificate pe „ altarul” Banului. Nimic, vai, nou, sub lună!
De la mitul „ sfinţilor închisorilor”, la mitul trans- sferat dinspre Est...,al „ exilului” strămutării stalinisto- ceauşisto- trenul foamei, rememer ! Depersismul face ravagii! Simptom al alienării, înstrăinării, mitul „ amarului târg”, post mitului Familist budapestano- bihorean ! Dar şi mitului expansionismului sovietic,...
Grigurcu : „ Libertatea nu e decât un pseudonim al inadaptării”...O fi, dar scriitorimea reintră în nefasta zonă obscură a „ stigme sociopatice „? Şi atunci, nu este asta o nouă cuplare la curelele- activistice ale securismului- activistic- kombat prin „ rezistenţă”, pe drept dezavuat de Nicolae Manolescu ?
Dar să nu uităm: „Inteligenţa constrânge”...Idem Grigurcu: „ spre deosebire, s-ar putea adăuga, deiubire, factor care eliberează”.) Cafeneaua literară, nr. 3- 134). Memorialele durerilor noastre , ca Fiinţe româneşti, nu avem voie să le mistificăm, să le servim documentar noilor- noi generaţii, cu „ s-ar vrea să fie”, ci cum AU FOST, deci se repetă. Prin aceea că „ handicapul conştiinţei „ ( v. Ligia Seman ş.a.) – este un soi de distrofie- psiho-patologică şi sintagma medicală „ simptomul organului amputat”, este transferabilă pejorativ –codificat, alegoric-parabolic, hermeneic şi semiotic, cu suspecte „ tratate” de „ minima- proxima moralia( Ianoşi, Pleşu, Liiceanu, Noica, Brucan, Patapievici, ş.c.l.). Suntem în Rinoceriada târzie a lui Ionesco , via Caragiale Magnificul „ memoriei monstruoase”...Adică automutilante...?* Să fiţi iubite,( ţi) – şi să nu uităm a ne face igiena Minţii dar şi a Sufletului, fără a îngurgita toate reţetelşe- stas, decadent- barbare, ale Şamanilor neo- sacerdoţi.. A nu resorbi sau induce altora propriile avataruri, iată demnitatea, onoarea şi eventual înnobilarea condiţiei în Cetate a celui care scrie. Că, vorba Ocupantului: „ Taie popa limba”! Altfel spus, autocenzURA?!