Elena BUICĂ
ÎN PRAG DE ANUL NOU - 2013
Pentru că omul simte uneori nevoia să aşeze în talerele balanţei datul cel trăit, dar şi pe cel adăpostit de tainiţele sufletului său şi să facă un bilanţ, cel mai potrivit este ca să tragă linie atunci când mai urcă o treaptă în necruţătoarea trecere a timpului, la cumpăna dintre ani. Iată că la acest prag fac şi eu un popas acum, căci numai măsurând bine faptele din trecut poţi să alcătuieşti tiparul după care să le poţi croi, mai apoi, pe cele ce le vrei împlinite. Privirea pe care o aruncăm asupra vieţii este, de fapt, privirea care se îndreaptă spre noi înşine; uitându-ne în jur, vom găsi întotdeauna ce căutăm, fie lumina, fie umbra şi luându-le ca reper, pornind de la acestea, vom construi pilonii noilor fapte de viaţă. Anii senectuţii m-au învăţat să mă bucur de viaţă, să mă sprijin pe tot ce este frumos şi bun şi, pe cât posibil, să extrag esenţa. Firea mea optimistă îmi aduce în faţă, mai întâi împliniri şi frumuseţi, asemenea apelor care curg de la înălţime, unele de la Înălţimea Proniei Cereşti. De aceea, privesc anul care a trecut cu sufletul, iar pe cel care vine cu ochii minţii, dar şi cu aripi de vis.
O realizare importantă pentru mine a acestui nou an, este aceea că el îmi va rotunji vârsta la 80 de ani. Pentru frumoasa vârstă, marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu, ci mai de grabă al părinţilor şi Divinităţii, cărora le aduc cuvinte de caldă mulţumire; eu, doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. Întâmpin această vârstă cu bucurie şi străduindu-mă, atâta cât îmi stă în putinţă, să nu renunţ la urcuş, oricât de lent ar fi el. Toată lumea ştie că e mai bine să priveşti lumea de pe un deluşor mai sus, decât de sub el.
Pentru mine, deluşorul acesta a însemnat în anul care se încheie apariţia celei de a şasea cărţi, din şirul celor tipărite de-a lungul activităţii literare începute la vârsta de 70 de ani. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani, cu sprijinul revistei "Observatorul" din Toronto căreia îi datorez debutul literar, şi mai apoi primind suportul regretatului cărturar Artur Silvestri. Le închin un gând de recunoştinţă
Tot în acest an aniversar am cules roadele strădaniei celor 10 ani de peregrinări pe tărâmul creaţiei, din buchete de cuvinte aşezate cumpănit, în scrieri prin care am încercat să reclădesc adevăruri ale vieţii din petice de culori şi forme diferite. Mai concret, este vorba de comentarii de critică literară, câteva emisiuni la radio şi televiziune, texte publicate în mai multe reviste răspândite prin lume, apariţii în dicţionare ale scriitorilor şi în diverse antologii, mai multe premii şi diplome, dintre care amintesc două, primite în ţara de adopţie şi semnate de Prim-ministrul Canadei, Stephen Harper şi Prim-ministrul provinciei Ontario, Dalton McGuinty.
Ce mi-aş putea dori mai mult?! Ca să-mi îmbrac optimismul în cele mai calde culori, încerc să îmi închipui… cum ar fi peste câţiva ani dacă s-ar adeveri urarea făcută de o prietenă dragă mie: „Îţi doresc ca la împlinirea celor 100 de ani să primeşti diploma de la Regina Angliei!"
Dar iată că din toată paleta complexă a aspectelor vieţii, eu am ales să vorbesc acum doar despre cel al creaţiei, scrisul, lumea în care vieţuiesc rostindu-mă pe dinăuntru şi în care fac să se împlinească şi neîmplinirile, lumea aspiraţiilor animate de un optimism febril, plină de căldura şi lumina care facilitează accesul omului la puritatea esenţelor dintâi.
Ce-mi mai doresc pentru anul care vine? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relaţie şi mai bună şi mai armonioasă cu oamenii, cu natura, cu locurile mai importante ale lumii în posibile călătorii, în relaţia cu Divinitatea. Îmi doresc să pot păşi înainte măcar ca până acum pe acelaşi drum, să pot călători în lumea revelatoare a cuvintelor ca într-un spectacol al lumii, să găsesc acele cuvinte care cuprind viaţa în cupele lor. Mi-aş dori ca scrierile mele de suflet să ajungă la sufletul românilor, atât de tulburat în aceste vremuri, dar şi la inimile canadienilor, fraţii mei adoptivi şi cu mai mult noroc... Tuturor celor care îmi citesc scrierile le aduc mulţumiri, chiar şi atunci când părerile noastre nu se suprapun, căci diversitatea umană dă întotdeauna mai multă culoare vieţii.
În noul an 2013, tuturor vă doresc zile senine, sănătate şi împliniri!
LA MULŢI ANI !
Elena BUICĂ – BUNI
Toronto, Canada
decembrie 2012