Mirabil ar fi un răspuns
pe clapele unui pian
şi-n care cer aş fi
dacă totul s-ar întâmpla?
Câtă bucurie s-ar strânge-n frunzele
din care absorbi clorofila
în genunchi pe ramurile gândurilor
cu aripi la glezne?
Nicio piedică nu m-ar îndepărta
de dulcea boala care intră
în celule şi se înmulţeşte.
Abia mi-aş mai intra în piele
ca un râu în albie
după ploile de primăvară,
ca apoi
totul să curgă normal.