Pământul e dubliura mai moţată
vituperând oceanul planetar
cu jungla lui pe care n-o arată
şi cu-o sălbăticie mai cu har
De când exist ca om în astă lume
îl studiez în taină,obsedat
să văd în vechi vestigii şi cutume
dacă şi cât în timp a progresat
Şi,ce constat ? Pământul îmi oferă
imagini fulminante de neşters
dar şi-o sălbăticie prea apteră
să poată străluci în univers
Pe cât de mult mă entuziasmează
prilejuindu-mi stări de neuitat
pe-atât de mult opusa-i ipostază
e greu de înghiţit şi respirat
Oceanul planetar e-o feerie
de lupte pentru supravieţuit
sălbăticia lui,când e să fie,
n-are nimic de-ascuns sau pervertit
Doar specia din care facem parte
e ne-ntrecută în cruzimea ei
în setea ei de sânge şi de moarte
absurd şi gratuit,cum vrei s-o iei
Doar Cel De Sus,cu graţia-i supremă
dreptate-ar şti să facă pe pământ
dar intervine veşnic o problemă
nemaiştiind copiii cine sunt.