DOAR HERALD FOCULUI
câine hămesit – târcoale dau
gândului obosit:
singur – cu căngi – îmi sfâşii
carnea – îmi torturez
aiurările: evul mediu a
năvălit – fanatic – extatic – în
palatele – în regatele
răcite de cucuvele – ale
amneziilor mele
noapte orbitoare: la pândă stau
episcopii – inchizitorial să mă
denunţe şi ardă pe rug – pentru fiecare
scrisoare
voi umple rugurile lumii cu
versuri – mă voi înălţa în
zvârcolite pălălăi – până la
ceruri – mistic schilodite de
sensuri
...a venit un timp de
smarald – în care stihurile iau
foc prin combustie proprie: eu sunt
focului – doar
herald
***
SERIOASE PREGĂTIRI
încă un morman de-ambalaje de la
hapuri şi drogherii – zvârlit
cu lehamite - la
gunoi – pe la chindii: încă un ghemotoc de
speranţe stufoase - date-n vileag ca
mincinoase
totul se consumă – toate se
consumă – până în ziua aceea
ne-zi – a ne-consumării – a
ne-fiinţei – a ne-
nimic...
cine mai ţine socoteala
artificiilor aprinse – între
buzele mele (acum - trompă)? – toate-s
stinse – zgură
cleioasă – aşternută în jurul àcelor de la
ceasornicul cu bombă
„să fii bun – să fii blând – să fii
iertător”: lozinci de
hârtie (umilitor mestecate-ntre
gânduri - gânduri - gânduri
turmă supraexcitată – gata de
poluţie - în faţa
plutonului de execuţie)
am scris pe ele cu
sângele atâtor nopţi de
dramatizată-aşteptare: nicio minune – în
rada fiinţei
„nu te-ai rugat suficient – n-ai crezut
cu tot sufletul tău – în
cuvintele rugăciunii – n-ai făcut să
plodească îngeri – cu fiecare gând de
jertfă şi prosternare-al
rugăciunii”
probabil: da – acum mi-amintesc că am
ciufulit câţiva prea insistenţi
îngeri – şi am scurs - totodată - din trup toate
cuvintele – odată cu
sângele – scriind tragice
hărţi şi întunecate de amurg
inscripţii pe nisip
n-a mai rămas decât spuma
unui val ceva mai empathic: mi-a promis valul cel
ne-val - că
se-ntoarce – şi atunci nu mă va mai lăsa pe
mal - pradă tuturor acestor ecouri
ţaţe sâcâitoare – întrebări cu
gulere ţepene şi remuşcări şi
întrebări de ce nu am
remuşcări
acolo – în largul mării – când mă
voi afla – voi respira – viforos - din toate pânzele
înălţate spre cer ale
plămânilor mei: nu voi mai pierde
vremea cu vorbe iscate de-un reflex
inutil – în
declin - vărsându-mi – jenant – pe
bărbie inconsistenţa apoasă a
întrebărilor care
nu-mi aparţin
acolo va fi lin şi
senin – iar peşti zburători se vor sălta până la mâinile
mele – până la fruntea şi până la ochii
mei – astfel confirmând – pentru
veşnicie – că drumul e mereu o
tăcere spre oarba lumină
încep să-mi văd – tot mai des şi ciudat
ceafa: e semn că vânătoarea de îngeri este
râsul minunii: a merge
neabătut înainte – depăşindu-te – tu
pe tine însuţi - mereu - având în privire fibre de
fulger – spre toiul
extatic furtunii – epopeea
înţeleptului - colosalului
vid de putere
toţi te aşteaptă pe tine – împărat şi
chezaş că acolo-i lumea în care nu se
poate greşi – nici aminti nici
râvni – ci doar - scăldat în
toate putinţele tale – să chemi
câinele – să-i dai a-ţi bea-pipăi-lipăi
scăldătura
da – e loc înălţat curat
uscat - tocmai potrivit pentru
lucrarea privirilor ironice-ale
licornului - stârcului şi
lebedei – veselul
sfat
***
ZIUA FEMEII ŞI NASUL DIVIN
cronicar conştiincios – voi fi silit să
scriu şi despre acest lucru
pe dos: deci – voi nota mai la
vale - scociorând prin cele
anale
...curg ameninţător zoaie din
cer – sarcasme tăioase faţă de orice
mister
cât de urâtă vreme – până şi
de ziua femeii: „el nu te mai vrea!” – îmi
vine să urlu
gros – dar ştiu că
nu-i cuviincios – când
găseşti numai borâtură de
lume pe jos...
...da
el chiar n-o mai
vrea - nici pe
ea
mai ales pe
ea: se şi aude
penibil răspicat – de la difuzorul
globalului sat:
„ băi - termină-te odată - nu mai tot
naşte păduchi - infecţioasă
gloată şi
naţie (tu care mi-ai
încurcat - mi-ai dat peste
cap toată debila-mi
creaţie!) – nu tot făta şi
refăta molozul ăsta
uman (nu vreau să fiu
grosolan – dar tu cum eşti
mă sileşti!): hei - nu mai tot sta - cu lehuzie - în
calea lehamitei de
energie - a
deciziei mele monstruoase - de
canal - pornită dinspre
regulatorul central
bagă-ţi cap şi pântece-n
gropi de lut – s-a terminat cu
festivalul de
rut”
...şi păsările chiar cântă partitura
invers – toţi aştrii
s-au dezvăţat de
mers – copacii-şi vâră coroanele-n
pământ – încă de la primul
vers
...plouă anarhic - născătoareo în
bloc - peste
bătaia ta de joc – peste această
scursură de canal – care nicăieri – în nicio
canalizare din niciun
univers – nu mai are loc
îi bufneşte totul pe
nas – ca dintr-un
closet înfundat - îl borşeşte pe
divinul tot
veninul – acum râgâit cu
gust de ouă
clocite – preaplinul
...pènia e-un zgău – dar şi
pòros e
rău: da - lui
îi este (incredibil dar
posibil) - din ce în ce mai
rău – se simte teribil de
prost - uite – şi-a înfundat enorme
tampoane de vată în
nas (în altă parte n-ar mai
avea rost!) – ...are un
nas cât nu poţi prinde-ntre cei
doi craci de
compas! - cel care de atâta
menopauzată aşteptare – cretină
răbdare - a
ajuns exasperant de
gras
***
AMATORUL...
uită-te la mutrele noastre – uită-te
la sorţile şi
gândurile noastre – de-o istorie
întreagă: nu există spirit mai
maliţios (enorm amatorul
de umor negru!) – decât El
Dumnezeu Creatorul!
***
LETOPISEŢ DE PRIMĂVARĂ
se strecoară – se strecoară
vânt pe o subţire sfoară:
înspre ceruri se roteşte
poarta la rai nimereşte
„ziua bună Doamne sfinte
am găsit nişte veşminte
ţi le-aduc să iei aminte
să-mbraci corole - morminte
şi să-mi zici cui să le-nchin
colo-n lumi de veghi şi chin:
strai de plai verde de nai
însorite ploi de mai
strai de munte – strai de frunte
cu bucium de gânduri multe
strai de flori cu trei miori
straie pentru copaci mari
cu păduri şi păcurari
straie pentru lăstari mici
depănate de furnici...
uite veşmânt de trifoi
înstelat strai pe la noi -
...uite veşmântul de zâne
am ţesut şi mai rămâne
rouă-n rai pe îngeri pune
pe cămeşile de mume...
toate luminile-s noi
iar albinele-s în toi...”
...l-am convins pe Dumnezeu
pe părintele al mieu:
El se-mbracă-n mii de straiuri
veselind în mii de graiuri!
tot cerul vuieşte raiuri...
mândru se găteşte Domnul
cu ce-i scris să-ndure omul:
s-a zorit să poarte-ntâi
strălucirea căpătâi!
şi stau în crăci agăţate
oglinzi prin care trec zloate!
să se vadă – fistichii
straie cu podoabe vii!
...moartea-a ologit din greu:
cântă moartea teleleu
c-un racheu şi-nc-un racheu... -
şi de gâtu-i mă ţin eu!
...arhanghelii îmi fac semn
spre zapisuri fac îndemn
să se scrie slova toată
pentru veste-adevărată!
...petalele eu le-am scris
cu povestea-acestui vis:
nimic lumii n-are preţ
decât sfânt letopiseţ
împletit cu igliţi stară
în slove de primăvară
pe floarea de iar şi iară!