Imagine
Prezentul e mult prea dur,
îmbrăcat în haina grea
a tristeţii.
Sufletu-mi e dat prin două
căci tu l-ai tăiat cu un ultim sărut,
cu vorbe reci de adio…
Azi, nu mai vreau şi nu mai pot
să învăţ să fac dintr-o stea – două,
azi, sunt doar o umbră pe pământ.
Mă îmbrac cu amintirea ta
uitată într-o poză veche,
şi cu ultima ta privire
păstrată şi acum în camera mea.
Mă spânzur de scheletele trecutului,
de umbra unei inimi ce ţi-a aparţinut…
Te rog,
Lasă-mă liberă,
nu vreau să mai renasc în ochii tăi
albaştri.