Când Broscarii se războiau cu Vălenii
pe uliţele Curcaniei
cu tot ce-aveau la-ndemână
pentru te miri ce nimicuri
copilăreşti nepermise
de se înălţa praful
până-n slava cerului
în Zavragii se făcea linişte
niciun puradel nu se mai ivea
şi toate viorile lăutarilor
cădeau în muţenie
Doar un jandarm plictisit
trezit din somnul amiezii
spărgea văzduhul cu un ţignal
şi se stropşea la războinici
ameninţându-i cu carcera
Nu trecea mult dup-aceea
că oştile inamice
se regrupau aliate
în cele mai năstruşnice jocuri
din valea şi undele Argeşului