CĂ TE-AM MINȚIT, CU OCHII PRIMĂVARĂ
13.02.2014
Că te-am mințit, cu ochii primăvară,
Ciopliți dintr-un sărut cusut pe cer,
Nu voi nega...iubesc întâia oară
Și gândul mi-e în palma ta stingher.
N-am vrut să scurmi cotloanele-amintirii,
Să le ciobești cu pumnu-ți înfierat-
Pe buza-mi se-nspinează trandafirii
Și iarna, -n trapul ei imaculat.
Nu pot să-ți strig mirările plăpânde,
S-ar sparge, poate, -n mii de fluturi goi,
Deasupra înserărilor crescânde
Ciuntindu-și trupul firav pentru noi.
Nu voi nega...mi-e inima trecută
Prin foc, de oarbe iele întețit-
Sub pasu-mi, numai mugetul de ciută
Respiră-n nară aerul rănit.
Că te-am mințit, plăti-voi într-o toamnă
Cu zborul unui mult prea trist cocor,
Ce-ți va picta pe piept o altă doamnă,
Semnându-mă fantasmă, în decor.