O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ
cei mici sunt cu atât mai
mici – când îl aşteaptă pe
Cel Mare
niciodată cât am trăit – în sufletul meu n-am auzit
fanfare – ci doar câte un
bocet răzleţ – dindeparte – sau
am încercat durerosul efort al
reamintirii unei
melodii – din cu totul alte
vieţi – uitate şi sparte
am râvnit la coroană de rege: sunt
umil cerşetor – la porţile
rostului: fără nume - fără
umbră – fără
de lege
răsărit şi apus sunt închise
rănilor mele: sângerez în
amiaza-mpietrită a
veşnicei toamne
cu hărnicie – lopeţi nevăzute azvârl înspre mine
zăpezile unei ierni cuminţi şi
pe care nu o voi apuca
îţi trebuie atâta preţios bun-simţ: să
mori la ceasuri cu ora ştearsă de pe
cadran
o viaţă întreagă m-am antrenat pentru
acest neant – somptuos şi
savant
în toiul luminii – neînţelegătoare omeniri
întregi refuză a se
arunca
***
PREACURATA IARNĂ
preacurata iarnă m-a îndepărtat
de omeniri şi mi-a-nlesnit lumina:
între zăpezi – dincolo de-orice sfat
serafii-şi urcă şi cobor colina
şi scris şi rosturi – alte tălmăciri
cu totul alte slove înfloresc
alte oceane şi mângâieri vădesc
iar pentru prima dată rostit-am fericiri
pentru acele raze nu-s priviri
muguri de suflet explodează-n floare
pe Dumnezeu îl pipăi prin martiri
nu simţuri – ci grădini de-altare
...în preacurata iarnă-am rătăcit
şi-acum când scriu – în lacrimi m-am topit
***
ATUNCI APOSTOL – ASTĂZI UN LEPROS
s-a ridicat din colburi umilite
s-a fost sculat de pe saltea din smoală
senin era – privirile-i uimite
aprindeau păsări sus pe bolta goală
cu pielea-arzând de lipsa vreunui strai
se înălţa deasupra de toţi regii
era un tânăr dumnezeiesc crai
scriptura şi-o plimba-n văzduhul legii
liber biruitor şi vestitor
venea din timpii vechi spre noi sfinţenii
apostol viu din fapte grăitor
păşea spre omeniri cu vii vedenii
...atunci apostol – astăzi un lepros
ce-i ros de evanghelii pân' la os