Cine din mine nu are timp să asculte-o baladă,
Să privească o cvadatură a cerului îmbrăţişat cu marea
Să accepte opurile fetişe ale iubirii,
Să mângâie nalbele stelelor din Eger,
Să aştepte clopoţeii curcubeului năimit la talciocul ostentativ al perfidiei?
Dă-mi masca, dă-mi rujul, dă-mi sulimănelile
E prea târziu să-mi schimb inima cu o haină cernită,
Gândurile crude să le ascund sub baldachin
Revigorarea se zbuciumă-n angoasa primăverii
Silvestrele taine se pierd în tain.