Eminescul nostru bun,
Chip al crengii de alun,
Cer născut doar din mătase,
Flori de gânduri luminoase,
Tei cu-aromă de iubire,
Ochi adânci plini de uimire,
Și Luceafăr, și comoară,
Ce înfruntă într-o doară
Timpul nemilos și rece,
Luna nopții ce petrece.
Eminescul nostru blând,
De la Tatăl - Lin Cuvânt -
Tălmăcit în înțelesuri
Și purtat de vânt pe șesuri,
Cânt de Lie-Cocârlie
Cu podoabă arămie,
Frunza codrului cea verde,
Toamnă care se petrece
Peste lume, peste Rai,
Cânt duios, ales, de nai.
Eminescul nostru har
Din al cerului nectar,
Viață dusă-n suferință,
Dor trăit în umilință,
Și podoabă și corvoadă
Ce doar timpul o înnoadă,
Strat de flori peste poiene,
Pas de cerb printre hiene,
Stea ce scânteie ades,
Glasul lumii cel ales.
Eminescul nostru Domn,
Dulce fie al tău somn -
Darul nostru spre trezire
Din a limbii amorțire,
Darul tău spre luminare,
Sufletul spre închinare,
Ce-Ți cuvântă-n nemurire,
Lacrimă de Preasfințire
Și pe-altarul poeziei
Vinul Euharistiei.
Eminescul nostru Sfânt -
Domn ales peste Cuvânt,
Iartă-ne că n-am iubit
Floarea florii din absint,
Iartă-ne că n-am știut
Să cântăm cu glasul mut,
Iartă-ne că și acum
Te mai răstignim în drum
Și nu știm a ne ruga
Pentru Nemurirea Ta!