Gelu Dragoş: Poeta Rodica Dragomir la al şaptelea volum propriu

Luni, 9 decembrie, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare, în sala de conferinţe plină, a avut loc prezentarea ultimului volum de poeme al profesoarei de limba română şi poetei Rodica Dragomir – “…cu Pavel, pe drumul Damascului”. Despre carte au vorbit: criticul Augustin Cozmuţa, prof. univ. dr. Valeriu Oros, jurnalistul Vasile Tivadar, moderatorul manifestării, prof. Ion P. Pop, coleg de generaţie cu autoarea, poeta Ioana Ileana Şteţco, scriitorul Săluc Horvat şi bineînţeles autoarea volumului.

Câteva date despre doamna Rodica Dragomir: S-a născut la 22 martie 1940, în Satu Nou de Jos, într-o familie de învăţători. Este soră cu reputatul avocat Horia Costin. În 1963 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, secţia română pură. A funcţionat în calitate de profesor de limba şi literatura română 34 de ani, dintre care 29 la Grupul Şcolar Minier Baia Mare, cel mai mare liceu din Ardeal. Devine membră a Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare în 2002 şi membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj în 2011.

A publicat: “Noapte şi zi” ( în 2001); “La porţile timpului” (2003); “Lumea copilăriei” (2005); “Călcâiul lui Ahile” (2006); “Ore fără memorie” (2008), “Păstorind melci” (2010).

În anul 2012 a fost nominalizată la premiul “Scriitorul anului” de către Primăria şi Consiliul Judeţean Maramureş, de către Asociaţia Scriitorilor din Baia Mare cu ocazia Zilei Scriitorilor şi a Zilelor revistei “Nord Literar”.

Iătă cum o caracteriza cu puţin timp în urmă poetul şi ziaristul Gheorghe Pârja pe doamna Rodica Dragomir: “Poeta vădeşte un suflu admirabil şi o dispoziţie imagistică remarcabilă în poeme de regulă restrânse dar cu angajare reflexivă. La Rodica Dragomir combustia lirică trădează, în bunul sens al cuvântului, o imaginaţie activă, un lirism muzical interior, o ardere discretă pentru flacăra poemului. Poeta şi-a conturat un univers, sprijinit de vitalitatea unei sensibilităţi cu o matură expresie afectivă”.

O felicităm şi noi cu drag iar la final vă lăsăm în compania Domniei sale cu un poem din volumul “…cu Pavel, pe drumul Damascului”:

FLUIDE

A ceaţă mirosea,

a cântec de singurătate,

a stele căzute.

Mirosea a suflete peste

zăpezi spulberate.

Prin uşa închisă parcă aud

mersul tău surd.

Umbre de pală lumină-mi

întunecă chipul din

ofilite oglinzi.

Prin vene, fluidele fricii.

Frica de mine, de tine,

de tăcerea cuvântului,

de albe năluci?

Cuprinde-mă-n braţele tale

a suflet rotund să miroase,

a dor de cuprins necuprinsul.

A gând boltind spre înalturi.