Două luni au clipit
iulie și august
El a decis să o cheme
a rugat-o sa fie acolo
la începutul după-amiezii
Ea a decis „cinci ar fi mai bine”
și a ajuns la șase
Camera - o boltă albastră, apretată
moartea plutea cu aripi plate peste paturi
Ea plutea ca o dansatoare pe scenă
Oamenii se uitau precum oamenii
Unii erau întinṣi pe aṣternuturi scrobite
Alții ședeau „hopa” pe scaune
Unii erau în picioare
sprijinindu-se de pereții impersonali
Unii beau ceṣti cu ceai slab
Marea separare -
În acel centru de excelență
între ușile deschise și închise
oamenii erau rapid conectaţi
la fire, transfuzii, perfuzii ṣi ace
Îṣi simți gâtul electric
să se dezbrace sau să aṣtepte acolo
în hainele ei de oraș?
Era agitată, depășită
de fantoma unui grafic
pe aṣternutul scrobit
dispozitive rotunde din plastic
folosite să ridice sau să coboare
pe cei morţi sau pe moarte -
El o făcu s-adoarmă
în camera aceea albastră,
pe-un cărucior din piele de capră
„Gândiți vise fericite”
I-a spus
Pe podul dintre ziuă ṣi noapte
↧
Mariana Zavati Gardner: Separarea
↧