Voia Domnului
In pofta incomensurabila
spre cele abisale,
imi las gandul
si speranta
rezemate
de coltul vantului
si corabia-mi in deriva
s-o manuiasca Domnul.
Umbra
Cu noaptea-n cap, umbra mi-a luat-o’nainte.
Eram acolo, in patul in care m-am nascut.
A iesit in tinda, apoi a-ntinso-n dudul,
Ce sta in fata casei protapit.
Dormeam adanc in anii de-alta data.
Visam cirese coapte si cu zmei,
Iar umbra mea s-a cocotat in dud
Si povestea cu cainele Ursei.
Deoadata umbra coboara pe pamant.
Sterg ochiul visului cu lumina pufoasa.
Zaresc, se-nchina crucea diminetii,
Iar umbra cu Ursei, pe poarta da sa iasa.
Pleacau apoi incet, pe ulita-nspre deal
Si aeru’-mi devine, vascos, foarte laptos,
Umbra-mi urca si cainele pe Chiciura in sus,
Ca sa coboare-apoi, prin salcami, in Sudos.
Fug repede, ajung la Crucea Popii.
M-arunc pe jos cu fata-n sus,
Vad, simt umbra cum se furiseaza,
Pri Chiciura spre, Viile din sus.
O scama de nor umbra imi saruta
Si-i spala trupul cu roua de pe munte,
De sus din coama Bradisorului,
Unde-o asteapta mierla sa ii cante.
Desi afara-i ziua, lumina da in fiert,
Soarele-i cocotat pe coama de la casa
Si-mi urmareste umbra cea flamanda,
Dar n-am crezut c-o sa ma lase-acasa.
Mi-a ramas satul … departe in urma.
Stau rastignit acum pe iarba de matase,
Zacand pe covor verde cu ochii dupa umbra,
Simt coasa cum-se apropia de iarba deasa
Lumina se rostogole din deal si frige.
Ore intregi am urmarit o umbra,
Ce lua cateodat’, forma copilariei,
Dar era amagire, o figura sumbra.
Zaresc acum o umbra si mai neagra
Si ma cuprinde-asa … o mare teama,
Se-apropie tiptil si amenintator,
Ca sa-mi omoare umbra si laptele de mama.
Tresar fricos, ma mir, oftez adanc,
Unde-mi e umbra, Ursei, Salcamul Aplecat?
Umbra sedea sfioasa langa mine,
Vedeam si dudul in care m-am urcat.
A fost un vis greoi, vis de copilarie
Ce staruie acum in varful capului,