VENEŢIA
în palate s-au tolănit şerpii
trăgând peste ei masca petalelor
pe tăişul punţii aleargă
zeiţe nebune
din smoala apelor răzbat
ochii amanţilor înecaţi:
sumedenii perle
a ieşit din adâncuri – gânditor
diavolul – privindu-şi – pe deget
inelul de doge
***
PASTELURI MARINE
culeg – fără spor – tacâmurile de argint
care fulgeră pe masa ospeţelor mării
nimeni nu poate alerga după fiecare pescăruş
doar muntele barbar al amurgului – poate fi
atât de cuprinzător
*
stingeţi mările – să pot zări racla iubitei
inelul torid mi-a lunecat din deget
arborii – toţi – au trecut marea:
acum stau cu spatele – să-şi usuce
nimburile
valurile
orb şi înţelept
pipăie ţărmul
obosite
scuturile scoicilor
de-atâta
eroism care-a bătut în ele
dinspre adânc
***
PASTEL MEDIEVAL
ghemotoace de spini – zac cavalerii pe
stins – câmpul zănaticei lupte
eu – Regele Spadelor – nu mai însemn
decât lină lumină de-amurg
La Mancha: hotarul de unde începe lumea
cealaltă - lumea pe dos – mântuita lume
ridicol Arhanghelul – are
spada mai lungă decât
Ecuatorul: iadul însuşi – neîncăpător
a vomat această sfântă sabie
***
CARMINA BURANA
pe vitralii suspină culorile sfinţilor
vibrează o gheară
solemnă copită – cântecul măsoară
în lungime – altarul
şi încearcă adâncimea potirului
diavoli şoptind a fecioară
îngeri – verzi de venin – ard pe pereţi:
tifle de icoane
Sfântul Spirit: prins în menghina
dintre două cuvinte – de-a-ndoaselea
fornăite
se zbate aripa de flaut – se-nmoaie
şi-atârnă între colţii Fiarei năpustite-n altar
Cristul olog iese pe burtă
din - mut – rânjetul liliacului
Maica Lui: n-are cine s-o şteargă
pe buze – de încolăcitele vome
să-i şteargă din ochi
desfrânata privire spre păroşenia sfinţilor
turme de cranii se rostogolesc
seci şi cuminţi – din clopotniţă
***
MIEZ CARNAVALULUI
colcăie şatrele viermilor - în
ouătoarea lui Crist
capra şi broasca – îngâmfat
împărăţesc – pe
şalele aprinse-n rutul Mântuirii
mă clătesc cu fierea serii
lins – buboiul cald al mierii
de fecioarele de zgură
inima e-o bătătură
vinovat de vin:
soarele-n declin
vinovat de mine:
şarpele din crin
vinovat de noapte:
Prinţ făcut din şoapte
vinovat de tot:
şapte din voi opt
***
ÎN CRÂŞMA EDENULUI
Dumnezeu spală – de vomă – podelele
în mijlocul raiului – tolănită – noua Sodomă
tifla timpului: zar de noroc
căzut obscur – sub mese
neşterse de
ditirambic – discursul Demonului – cu ocazia
secesiunii
ciung de-un cer – rod cotorul cuvintelor
printre dinţi mi-au rămas
sâmburi – şi
aşchii de nimburi
vai vouă – cântărilor
frântelor
serafi osteniţi de logica trântelor
***
MISTERIU MEDIEVAL
Diavolul şi-a turnat – peste trufie – şi
purpura: plesnesc
cercurile butoiului
lumii
peste ochii arzători ai vinului din
pocale – se coboară – viclean – pleoapa
lunii
cu o scânteiere de jungher
exasperat – spintec
oglinzile
până la foşnetul pasului
Sfântului Duh – pe sub bolţi – orbi
împăraţi dedau dansul
pierzaniei
“unde e răsăritul ?”- mă-ntreabă
prima lacrimă – sângerând din inima
aprinsă a – lumânării
“aici”- arăt eu – cu vârful
care-mi străpunge inima – al
săbiei ecuatoriale
pe sub leş – guzgani
înnebuniţi – fug de geometria copleşitoare – a
soarelui – coşmarele
ce L-au hăituit toată noaptea – pe
Dumnezeu
***
VILLON - LA DESPĂRŢIRE
printre poşirci şi târfe - scăpai câte un vers:
deci - fericit să fie cel care l-a cules!
golan ori prinţ - s-asculte cum curge Seina-n rime :
de mine toţi să uite - sunt doar o voce-n mers -
calic pierdut în stele şi-n vuiet de mulţime
c-am găurit un pântec? c-am odrăslit prin hanuri?
c-am chiotit în noapte - în toiul de chiolhanuri?
nu uite nimeni schimbul ce l-am făcut sub ştreang:
“Hristoase - -ţi dau viaţa - dar nu-mi da nici un rang
afară de ştiutul : Secerător de Lanuri
decât să cânt în moarte şi - trist - să plâng de viaţă
decât să fiu bufonul milogilor din piaţă -
lui Charon îi dau nastur - în loc de gologan…
plătescu-ţi - Sfinte - clipa - cu preţul pe un an
Hristoase - bate
şi-aşa mi-a luat viaţa - s-o facă joc la îngeri
nimeni - de-atunci - în lume nu-mi mai înşiră plângeri
cuviincios în zdrenţe - dau numai dintr-un stih
nu mai îmbăt pe fufe - şi nu mai joc zarif
decât în agonie - când scriu pe filă frângeri
cam asta - lume bună - am vrut să amintesc
pentru când crugul lunii de tot am să-l smintesc –
e drum de seară 'naltă - şi focuri de calif
acopăr rana coastei : pe drumul pământesc
o pană mai pluteşte - pesemne e de grif
e sânge-n zorii zilei - o luaţi de la-nceput:
eu nu-nsoţesc pe nimeni - văd doar ce n-am văzut
v-am spus ce meritarăţi şi numai ce am vrut
când rima am găsit-o - dispar - necunoscut…
vedeţi-vă de viaţă - n-ascultaţi de-un pierdut
*
Ligave strofe se deşiră vremea
Apuse nestemate ard în sînge
Pe trepte de-eşafod graţiatul plânge
Perna gondolei linguşeşte lenea
Spre fulgerele apei din lagună
Bolborosind blesteme ori slăvire
Şi-aruncă dogele inelul cu safire:
Răspuns e-un hohot sau sughiţ de strună
Leprozerie de palate aţipite
Păgână desfrânare de tăcere
Toţi demonii-n adâncuri fac avere
Orele gem – în ceasuri surghiunite
O vrajă rea se plimbă pe canale
Pustiu de giuvaiere – molimi de podoabe
Plutesc cei sugrumaţi de zvonuri oarbe
Cad alchimişti în focuri de furnale
Sfâşietor – povestea e cu zâne
Dar orice rază-i prefăcută-n bezne
Iar Cavalerul e legat de glezne:
În ieri uitatul – adormit-a mâine
Vicii de aur – regi – asfixii geniale
Duhneşte putred capul pe tipsie
Orice-evanghelie sfârşeşte-n bacanale
Se-ngroapă-n întuneric Cel Ce Va Să Vie
Sub turnul lui San Marco urinează
Un pripăşit cu mască de călugăr:
El e urgia lumii ce urmează –
Artistul Antihrist – jonglând c-un număr