M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri
De multe ori îmi imaginez că nu eşti tu,
că e doar lumina care cade pe covor
sfâşiată precum un trup ce se zbate în visare
Tremur, izbit de amorul anarhic,
înstrăinat ca o candelă sudată
de vitraliile unui lăcaş tot mai gol
Un fragil păcat la buza oaselor,
mă-nţeapă cu-atâta vânt şi-atâta singurătate,
încât sufletu-mi pare foarte greu
de parcă atârnă de el un înger
Gândul începu să-şi dea ultima suflare,
aşezat pe mâna catranului miop
sărutându-şi ecoul strigătului de ajutor.